Amplasarea clădirii, ca accent vertical, este în punctul de intersecție a celor două axe importante de perspectivă din zonă, și anume dinspre cursul râului și de pe podul Basarab. În jurul acesteia se dezvoltă clădiri cu gabarit redus și cu funcțiuni potrivite zonei. Clădirile sunt unite printr-un centru verde, un parc prin care se pot filtra persoanele care merg în diferite puncte de interes ale sitului.

Turnul este alcătuit dintr-un joc de volume, compus din 3 elemente deplasate fiecare în 2 direcții față de axul central. Acest „joc” creează spații exterioare, în zonele de inflexiune, belvederi la diverse înălțimi de unde se poate vedea întreg orașul. Tratarea fațadelor își găsește motivația în trecutul acestui sit, cu caracter industrial,  pe acesta fiind amplasată, în trecut, o fabrică de pâine. Astfel, limbajul exterior este dat de o dispunere pe orizontală a mai multor benzi metalice care stabilesc un anumit ritm pe verticală. Aceste benzi au atât rolul de a stabili o anumită relație cu orașul, cât și de protecție solară.

Primele 3 nivele ale turnului se desfășoară pe orizontală în cele două direcții importante ale sitului. Această parte plată are rolul de a lua din monumentalitatea turnului și de a relaționa cu trecătorul la o scară favorabilă acestuia.